Uncategorized

Proiect expediție umanitară în Nepal privind dotarea cu echipamente medicale a unui spital afectat de cutremur

By March 26, 2016 No Comments

În mai 2015 am decis să plec voluntar medical în Nepal pentru că cele 7,8 grade pe Richter au zguduit o lume, nu doar o ţară. După cutremurul din 25 aprilie mi-am spus că vreau să ajut prin ceea ce ştiu să fac una dintre comunităţile din Nepal. M-am alăturat unei echipe de alţi români care erau deja acolo, acţionând într-o zonă grav afectată – Dahding, o aglomerare de opt sate care nu fuseseră vizitate de niciun medic până la acea oră. Timp de o săptămână am lucrat aici, la o cotă de 2.500 – 3.000 m, alături de o echipă formată din patru doctori, două asistente, doi farmacişti. Am oferit asistenţă medicală locuitorilor şi am ridicat corturi temporare pentru că 90% dintre case fuseseră distruse iremediabil.

 

În următoarele două săptămâni am lucrat cu echipa medicală de la ambulanță şi echipa de chirurgi din cadrul spitalului Manmohan Memorial Community Hospital – Kathmandu. Aici am avut cazuri diverse şi foarte multe urgențe. Am ajutat echipa de medici chirurgi din spital, dându-le instrumentarul la mână în timpul intervenţiilor chirurgicale, apoi în saloane am pansat pacienții și am pus perfuzii. În fapt, am acordat orice alt sprijin la care m-am priceput. La fiecare intervenție chirurgicală la care am participat am învățat să prețuiesc şi mai mult viața, ce înseamnă orice capăt de aţă. Când nu mai ai nimic acel capăt te poate salva. M-a impresionat cum medicii își mulțumesc unul altuia după fiecare intervenție , toți se respectă foarte mult între ei – medici, asistenți, anesteziști – sunt foarte receptivi, când vine vorba de un sfat dat unul altuia.

 

Anii de voluntariat pe care i-am efectuat în cadrul Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov ( SABIF ) m-au ajutat acum să acționez profesionist în cazurile cu care m-am confruntat în Dhading şi Kathmandu. M-au făcut însă să şi observ câte lipsuri avea spitalul din capitala Nepalului: linoleum în loc de gresie sterilizabilă, un singur aparat ekg, un singur defibrilator, săli de naştere fără dotări. Totul părea improvizat. Mi-am promis că o să revin în Nepal să ajut pentru că şi eu am fost ajutat în toţi aceşti ani în care am crescut singur, într-un centru de plasament. Am întâlnit mereu oameni care m-au încurajat să cred în mine, să merg la facultate, să fiu un om bun, să realizez ceva în viaţă şi mulţumită lor am înţeles că menirea mea este să ajut.

 

Desigur, e nevoie de ajutorul meu şi în România, şi voluntariez aici de când mă ştiu, atât pentru copiii din centrele de plasament cât şi ca voluntar medical. Inima mi-a rămas în Nepal pentru că am văzut atâţia copii care îşi pierduseră familiile sub dărâmături, dar şi părinţi care îşi pierduseră copiii. Dotarea corespunzătoare a unităţilor medicale este primordială şi  de aceea astăzi strâng fonduri să mă întorc cu ajutoare în spitalul în care medicii şi asistentele mi-au atârnat fotografia în blocul operator.

Împreună putem să facem diferenţa între viaţă şi moarte pentru mii de oameni din Kathmandu şi împrejurimi. Iar recunoştinţa lor ne va încărca cu energie ca să putem face mult bine şi acasă.

 

 

Preşedinte Asociație

Ursu Ionuț                                                                                  L.S.

Neamt
Next Post

Leave a Reply