Nopțile geroase sunt grele pentru cei fără adăpost. Dormitoarele lor sunt cotloane înghețate pe străzile orașului, în care fiecare caută să se apere de frig așa cum poate: cu cutii de carton, cu saci de dormit (cei mai ”norocoși”), cu pături. Uneori nu au nimic din toate astea, doar hainele de pe ei. Unii sunt bolnavi. Alții spun că s-au obișnuit, că nu e primul an în care iarna îi găsește în stradă, și că e doar încă o noapte pe care sper să o treacă. Sub semnul incertitudinii, speră la o nouă zi de viață.

Seară de seară, când temperaturile au scăzut cu mult sub 0° C, am mers pe străzi și am distribuit ceai cald și sandvișuri oamenilor străzii. Ne reauneam într-o cameră de cămin a Facultății de Geografie și acolo pregăteam tot ceea ce era nevoie: sandvișuri, ceai fierbinte, apoi plecam la drum, către locurile în care știam că îi vom găsi.